l'ennui

J'admire sa beauté, mais je crains son esprit.
– Mérimée*

Voilà donc le beau miracle de votre civilisation!De l'amour vous avez fait une affaire ordinaire.

-Barnave*

mais,en fin,à qui pourrais je le dire?à personne,il n'y a personne à qui je pourrai confesser mes sentiments.J'ai tant de choses à dire ,quel trésor n'eût pas été un ami ... mais l'honneur ne m'empecherait-il pas d'avouer les vains pansées qui écrasent mon esprit?et si je n'ai pas encore de l'honneur,je l'aurai!je crains maintenant le pénible,je ne veux pas tomber dans le péché du sentimentalisme.mais je veux tout avouer.Aujourd'hui j'ai resenti encore une fois l'impression qu'il n'y a personne dans ma vie à qui je peux parler.Toujours la honte m'empêche-t-elle de ne pas réagir absurdement.Mon âme hautaine sera devenu bientôt indiffèrent aux petits affaires qui conduisent l'intérêt général.Quelle vie triste à mener quand l'on est si jeune!je regrette d'avoir perdu ma jeunesse,je regrette,je tout regrette....Je parle de l'amour,j'ai beaucoup lu de ce sujet mais non,je ne le connais pas.

Si nu mai am nimic a spune,stiu doar ca fericirea o gasesc in carti,sunt incapabila de a o gasi si-n viata reala.Nu pot,clar!Je suis bien un être singulière!J'ai voulu que je ne sois pas médiocre,voila que j'ai reçu mon cadeau.Désormais,la misère sera ma plus fidèle compagnie.Et j'ai le courage de tout dire ici parce qu'il n'y a personne qui écoute.Je suis fière de moi,je suis un être méprisable mais je suis fière de moi,fière de mon incapacité.Je hais l'héritage que mes parents m'avaient laisse,excepte la goutte de folie qui commence à se ressentir dans mes actions et dans mes pensées,mes parents m'ont aussi laisse un tempérament timide,fort clos,et qui trouve difficile à s'adapter.Mes bêtises envers sont magnifiques,je les aimes.Je te demande pardon pour tout ce que j'ai dit.Mon infériorité de naissance laisse le chemin libre vers tout sorte de sottises.Mais non,mon souvenir,un certain souvenir,m'empêche de tout avouer.Et je sais que c'est moi qui n'est pas du tout normale,et toi,tu es heureux et tout à fait normal.toi



(* extraits tirés du Le rouge et le noir)

paralelipiped dreptunghic

treaba s-a facut serioasa,intr-adevar serioasa.Eu,biet copil naiv,caruia ii place sa viseze si,prin urmare,sa doarma,am fost azi trezit la viata cu un bobarnac primit drept in frunte,ca si cum al de mi-o dat bobarnacul tinea neaparat sa puncteze faptul ca,daca se intampla sa te doare fruntea,cum iti place tie sa spui,nu e din cauza efortului intelectual depus,care lipseste,aflat-am eu azi,ci mai degraba se datoreaza lipsei acestuia.Pentru ca a dormi mult sub pretextul ca si Lucian Blaga dormea 10 ore pe zi si toata ziua,buna ziua ii tinea elogiu somnului,nu este o scuza indeajuns de buna si pentru tine,care toata viata n-ai facut altceva decat sa dormi,regeste,as putea adauga pentru a-mi gasi iarasi o scuza.Haide ma,ca e nevinovata.Un pic de somn,s'il vous plait?

Pompierii maturau azi-dimineata trotuarul de zapada,era foarte devreme iar ei aveau ochii impaienjeniti de somn.Le placea insa sa mature,de fapt cred ca le placea sa asculte sunetul maturii care dadea biata zapada la o parte.Insa s-au dat si ei frumos la o parte,rezemandu-se de coada maturii,ca pentru o binemeritata pauza,pentru a ne face noua loc sa trecem.N-am indraznit sa le zambesc in semn de "buna dimineata",riscam un bulgare in fata la o ora mult prea matinala pentru a-l suporta fara a da intr-o (semi)criza de nervi.Sau,in loc de bulgare,un"buna frumoaso",replica iarasi enervanta,mai ales cand o aud la ore matinale,imposibile.

La scoala.

Am ras de colegi:"ha ha ha,ce prosti sunt".

Acasa,seara,ochii mari si holbati(sunt ei mari si in mod obisnuit,da' acum s-au dublat,triplat,zici ca-s ochi de broasca,ce proportii taica!).Nu am indraznit sa rad de mine insumi.Da' cineva trebuie sa rada si de mine.Si le dau dreptate.As rade si eu cu ei daca nu ar fi prea penibil.Da' ii las sa rada singuri,probabil e de-ajuns.Fiindca am avut norocul sa realizez ca nici eu nu-s mai breaza decat colegii mei,sunt la fel de inculta si incapabila ca si ei.Bine le zice Mircea Eliade :"Aţi văzut vreodată un peşte stricat noaptea? Luceşte ca o stea. Asta e cultura voastră: fosforescenţă de cadavru la începutul putrefacţiei; razele descompunerii."


singura mea sansa este sa nu-mi mai scot capul in lume pentru cateva luni,timp in care o sa inghit carti cu nemiluita.

keep it clear

la anu'

Cluj

Litere:Limba si literatura romana,Literatura universala si comparata,Limba si literatura:franceza,engleza,poa' si vreo norvegiana sau japoneza(tip de gandit e berechet),Limbi moderne aplicate.

Istorie:iarasi greu fiindca imi fac multe cu ochiul,deci nu stiu,"ma mai gandesc".

Geografie,Stiinta Mediului

Si pe la vreo 30 de ani,o sa dau la arte,la grafica sau pictura.

si cel mai probabil ma mut in Cluj de la anu' :|

pentru ăi de nu i-o binecuvantat Dumnezeu cu niciun talent,usa le este larg deschisa spre Business,Comunicare si Relatii Internationale etc(deja ma apuca cascatu')d'astea mai nesarate,ca pentru ei asa...

iarasi mi-e somn,da' a fost o zi faina,mi-am cumparat doua caciuli,iar de maine ma fac tocilara,nighty night fellas,acum chiar nu mai sunt interesanta deloc,deloc,deloc,mai

salutare din taramul viselor

mi-e somn,mi-e somn rau de tot,mi-e somn si nu pot sa citesc sau sa invat,nu pot sa fac nimic.asta e razbunarea zeilor pentru faptul ca nu le-am mai adus nicio ofranda de cateva luni,mi-am intors fata catre cele pamantesti.imi aduc vag aminte ca ,pe vremea cand inca puteam citi,mi-a iesit in cale un fel de dictionar explicativ,scris de marele carturar Dimitrie Cantemir(1673-1724)care suna cam asa:

avocat-cela ce trage pentru altul pâra cu plată
anonim-cela ce,izvodind ceva,numele nu i să ştie
argument-voroavă doveditoare
atomuri- lucrul carele intr alt chip sau parte nu să mai poate despărţi sau despica,tăia
boala hronică -boală care ţine cu anii
democraţie- stăpânire în carea cap ales nu iaste, ce toată ţara poate întra la sfat
fantezie -părere,închipuirea minţii
himeră- dihania carea în lume nu să află,ciudată,nevădzută,neaudzită,afar din fiinţă
pilulă -gugoaşă,bubuşlie,carea dau doftorii de înghit pentru liacul
teatru- locul privelii în mijlocul a toată ivala

Dimitrie Cantemir-Scară a cuvintelor streine tâlcuitoare

In cartea noastra de eseuri,de unde tot poporul invata comentarii de-a gata pentru bacalaureat,se precizeaza ca limbajul lui Dimitrie Cantemir e dificil pentru cititorii contemporani,de unde deduc eu ca n-are rost sa-ti bati capul cu asemenea voroave,din moment ce Paicu,Lupu si Lazar ne linistesc spunandu-ne ca pana si alti carturari ai vremii scriau diferit de marele Dimitrie Cantemir,ca si cum nici aia nu intelegau pana la capat ce voia domnia sa să ne dumireasca,asa ca nu trebuie sa avem noi,niste bieti elevi,pretentii de eruditie si cultura.

pentru curiosi sau pentru anonimul meu de ieri care a intrat acum in pamant,un link

(link preluat de pe Lanternativa,de unde am facut si eu cunostinta cu Dimitrie Cantemir,in alt mod decat in cel in care mi-a fost prezentat la scoala)

cei care stralucesc

and the Spirit of God was hovering over the waters

unele intalniri trebuie sa ramana IDEALE,niciodata sa nu te arati in carne si oase,intrupat in greselile si defectele tale odioase,celui care a vazut intalnirea cu tine ca fiind un eveniment. Singur in noptile lungi si sufocante,incerci sa patrunzi cu gandul fiinta aceea care ti-e indepartata si,mai ales,nepermisa.Gasesti zeci de scuze naivitatii tale,in iubire,ca si in razboi,se iarta orice.Alaturi razboiul de taina inimii tale in incercarea de a o diminua,de a o reduce la o intamplare.Te gandesti ca intamplarea vine de la Dumnezeu.Apoi te gandesti ca iarasi spui prostii.Daca nu ar fi lupta asta de purtat, lupta aceasta obositoare si angoasanta cu propiile-ti idei,care continua sa-ti joace feste si sa te indeparteze de speranta fercirii,atunci ar fi totusi posibil ,ca in absenta oricarei temeri, sa-ti dai seama ca nu poti pierde ceea ce nu ai.si idealul va ramane intotdeauna celalalt

Indepartati unii de altii,singuri,fiecare isi simte propria-i viata ca pe o povara.Zilele se impart in ore si minute,uneori sunt prea lungi,plictisitoare,camera prea mica,insa cel mai adesea se intampla sa fie resimtite nu mai mari decat o pauza de publicitate.Timpul trece,imbatranim,nu mai ajungem sa invatam sa traim.

Observ cu tristete ca in urma raman cei romantici.Este un moment de final,care-ti sopteste ca,pentru tine,anotimpurile nu se succed in acelasi mod ca si pentru ceilalti.Care-ti deschide ochii spre tot ceea ce n-ai vazut.Si sufletul tau tanar,ce si-a jertfit pana si dreptul de a mirosi trecutul,stie ca ai gresit,stie ca nu ai acordat suficienta atentie.Frunzele,in caderea lor usoara,isi uita viata si se pregatesc de urmatoarea.Copacii,dezgoliti si victime ale numeroaselor frunze care-si vor disputa iarasi,odata cu primavara,vietile si pasiunile,rasufla fericiti in goiliciunea lor,ah aceste clipe de liniste!scurte.acum s-au dus.

eu nu stralucesc,am aflat-o din ochii aceia pe care i-am privit si care nu mi-au raspuns,au ramas sticlosi si reci in indiferenta lor de gheata.Nu mi-au raspuns,am cautat raspunsuri,le-am inteles in limbajul nerostit si am simtit ca trebuie sa le raspund,mesajul lor nu era pentru mine iar raspunsul meu nu a primit nici o incuviintare,nimic.Nici macar zeflemea,nimic.


si tarziu in noapte iti dai seama, in sfarsit, ca momentele te cauta,le auzi,le simti si stii ca au a-ti spune ceva:ascunzatoarea ta va fi mereu gasita si dezvaluita,iar atunci neoanele te vor orbi si goarna se va auzi,lung,trist,neinduplecat,in strada,afara,afara unde nu vrei sa iesi:"oh,naivo,tie nu ti-au fost date cuvintele,tu nu poti fauri din ele frumuseti si intelesuri noi".

plecati fratilor

ia uite peste ce-mi dadura ochii,nu spun unde si nu spun cine,lasa-i sa piara in anonimat,cu tot cu blogurile lor in serie,in care publica literatura lor de doi bani,ma bucur ca n-am pretentii de scriitoare,orice dobitoc cu cel mai mic talent la scris poate inventa chestii gen"mi-am lasat dorul sa cada peste aripa-mi verzuie de atata nemurire",fara sens si fara frumusete,jocuri oarecare de cuvinte.Imi repugna prea tare mediocritatea incat sa-mi mai pot tine gura.Desteptaciunea e regina,e peste tot,pe toti ii duce capul.Insa nu ies din banalitatea lor cea de toate zilele.
Colegii mei vor toti sa plece in strainatate.Si eu voiam,dar mi-a venit mintea la cap.Toti vor sa primeasca painea calda a occidentului.Vor sa devina top manageri in Franta sau,wow ce cool,in Norvegia(dupa caz,rockarasii prefera Nordul).Plecati,nu va duc dorul.

O individa oarecare pe un blog oarecare,la fel de "cafea plina de dor si vise ascunde printre amintiri",isi incepe magnifica-i postare cu "Urasc Romania".Te rog sa pleci.Occidentul te asteapta cu bratele deschise.E acolo,avid,hamesit,flamand,te vrea.Du-te.

Un individ baga si el un comment,solidarizeaza cu oropsita de "singuratatea,atatea stele si emotii"(tot ce e in ghilimele e inventat de mine,e literatura de doi bani),isi arata deci acordul si respectul suprem pentru draga de ea,pentru fatuca cerului,zicand ca traim intr-o tara de rahat,intr-o tara de mizerie.nene,du-te cu ea.Plecati,sunteti asteptati.

Nu ma deranjeaza daca toti pseudo-intelectualii astia iau drumul corporatiilor din vest.La civilizatia inchisa intr-o cutie de carton.Doua postari pe zi din partea mea spun clar ca eu sunt om care n-are ce face,un om ratat,care daca nu citeste,invata sau scrie,nu mai stie de el.Care scrie si citeste.care are curajul sa vorbeasca fiindca,oricum,nimeni nu-l asculta,niceee

ramurele inca gri

azi a fost soare cu dinti

dupa atata amar de vreme in care nu am mai simtit caldura soarelui pe piele si intepatura luminii sub pleoape,ziua de azi s-a aratat ca o promisiune,ca o mangaiere.Copacii s-au apropiat unii de altii,s-au imbratisat si i-au suras soarelui.In acelasi timp,mie mi s-a parut ca totul este mai aproape,mai viu,mai prezent.Uitandu-ma in stanga si-n dreapta,inca neobisnuita cu lumina soarelui,am remarcat totusi ca trotuarul de peste strada nu mai e atat de departe.O femeie mătura strada,imbracata doar cu un pulover.I-am zambit,n-a inteles ca apropierea primaverii m-a facut mai fericita ca ieri.iata de unde imi trag eu fericirea zilele astea....Mi-e teama ca ziua de maine sa nu-mi aduca iarasi nori si frig.

Mi-am spus ca lungile ore petrecute de una singura,buchisind,uitand ce inseamna tineretea,isi vor vedea rodul la anul,la facultate.Asa am aflat ca nu stiu sa traiesc,cineva trebuie sa ma invete.Nu stiu sa ma bucur de nimic.Si nu e bine.Nici macar nu stiu sa atrag lumea pe blogul meu,fiindca mi-e lene,mi-e sila.Fiindca tot ceea ce scriu n-are importanta,fiindca nu stiu sa fac oamenii sa rada.

A fost soare cu dinti iar acum e noapte.

ieri am vazut Chinatown,nota 10 din partea mea.